emo-kid

Raspunsul la aceasta intrebare necesita o examinare nu numai a personalitatii copiilor emo, ci mai ales a mediului social in care ei traiesc.

Emo nu este un fenomen aparut peste noapte. Persoane sensibile si emotive exista dintotdeauna, dar forma de manifestare s-a schimbat de-a lungul timpului. Daca in trecut a fi sensibil inseamna fie sa te exprimi prin arta, in cazul fericit al persoanelor talentate, fie sa iti inhibi sensibilitatea si sa te supui normelor sociale, in prezent situatia s-a schimbat in sensul acceptarii sensibilitatii ca o valoare sociala.

De unde aceasta schimbare? Sfarsitul secolului XX a adus, odata cu dezvoltarea miscarii feministe, doua elemente noi.

Putem vorbi, in primul rand, de o mutatie de la valorile puternic masculine (forta, raceala emotionala, agresivitate, tenacitate) la valorile feminine (expresivitate, sensibilitate, toleranta, etc).

In al doilea rand, este vorba de o schimbare a stilului de viata a societatii. Rolurile in familie s-au alterat, prin implicarea femeilor din ce in ce mai mult in campul muncii. Astfel, s-a ajuns la situatia (limita) in care nu numai ca ambii parinti ai copilului sunt indisponibili in timpul zilei, dar si toti cei patru bunici. Copilul isi petrece cea mai mare parte a vietii intr-un mediu social diferit de familie, invatand astfel sa caute afectiunea in alta parte.

Chiar si cand nu este vorba de o astfel de indisponibilitate, timpul petrecut de parinti cu copiii lor  e in scadere, iar gradul de acceptare a parintilor de catre copii, deasemenea. Practic, copiii nu mai vor sa vorbeasca cu parintii lor.

Ca o consecinta directa, puntile de comunicare intre parinti si copii devin tot mai slabe, influentele externe asupra copiilor cresc, in special datorita globalizarii comunicatiilor si astfel apare sentimenul des intalnit la persoanele emo de “nimeni nu ma intelege”

Dezvoltarea copilului este astfel perturbata, stadiile psihologice clasice prin care acesta trece nemaiputand fi parcurse in totalitate. Copilul prepuber, care ar trebui sa gaseasca in tatal sau modelul de imitat, dupa rezolvarea complexului oedipian, se vede silit sa caute acest model  fie in alta parte (manifestare specifica pubertatii, deci practic sare peste o etapa a dezvoltarii sale) fie inauntrul sau (manifestare narcisista specifica nerezolvarii complexului oedipian, deci o regresie la un stadiu anterior). In ambele situatii, ajuns la varsta pubertatii copilul va incepe procesul de orientare a pulsiunilor sale catre exterior, fie catre oricine este dispus sa ofere afectiune, fie catre acele persoane cu care copilul introvert se identifica.

Aceste schimbari pot afecta mai mult sau mai putin copilul, in functie de tipul de personalitate a acestuia. Iar persoanele emo fiind mai sensibile, tinzand catre mai multa afectiune decat alte persoane, resimt cel mai paterni aceste schimbari.

De aceea persoanele emo vor cauta sa suplineasca lipsa de afectiune resimtita in familie prin auto-afectiune (narcisism) si/sau grupul de prieteni (care va functiona ca un grup suport).

Cand este vorba de adolescenti, nu trebuie uitata influenta muzicii. Ei se vor regasi in muzica si vor imita comportamentul afisat de idolii lor. Mai mult, vor adera la ideile artistice ale formatiilor preferate si vor incerca sa aplice in viata de zi cu zi ceea ce vad si aud in videoclipuri, interviuri, emisiuni, etc.  Cum muzica emo este in general trista, starea aceasta devine noua valoare emo. Adolescentii emo traiesc tristetea ca pe o experienta de detasare de lume. Ca pe un protest.